Trauma.

A fost odata, un copil de vreo 5 anisori. Statea intr`o casa, la curte, impreuna cu bunicii. Se juca mereu cu o masinuta. Masinuta primita cadou de la tatal lui. La varsta de 3 ani, a avut parte de o trauma foarte mare pentru varsta lui frageda. Parintii acestuia murisera intr`un accident de masina. Au trecut 2 ani de la moartea acestora si el inca nu stie ce s`a intamplat. A fost pacalit. A fost mintit cu nerusinare. Lumea e foarte rea, dupa cate vad si niciodata nu gasesc un raspuns la intrebarea aceasta. In fine, baiatul incepea sa creasca. Era frumos. Blond cu ochii albastrii. Intrebarile nu intarzie sa apara. De ce? Cum? De ce eu?. Dupa spusele bunicilor, copilul a considerat ca familia l`a lasat la greu, ca l`a parasit, s`a simtit nedorit, uitat si neajutorat. Sentimentele de teama si de confuzie le avea si la 17 ani. Prietenii si`au pus amprenta. L`au ajutat sa uite de toate problemele, l`au ajutat sa vada ca lumea nu e intotdeauna buna si ca viata nu e intotdeauna roza. Intr`o zi, afla cruntul adevar de la matusa lui. A ajuns acasa, si`a facut bagajele si s`a dus intr`un loc in care sa`l iubeasca si pe el lumea si sa`l aprecieze pentru ceea ce e el. Acasa, la matusa lui, a aflat toate detaliile. A aflat ca intr`adevar a fost dorit, ca a fost iubit foarte mult de catre parintii lui, mai ales de tatal acestuia, numai ca Dumnezeu a hotarat ca e mai bine pentru ei sus decat pe pamant.